Ce este osteoporoza?
Osteoporoza înseamnă ”os poros”. Osteoporoza este considerată în prezent o
boală, caracterizată prin reducerea densității minerale osoase , ceea ce predispune osul
la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia.
Cu toate că diagnosticul bolii se bazează pe determinarea cantitativă a densităţii
minerale osoase (DMO), determinantul major al rezistenţei osoase, semnificaţia
clinică a osteoporozei constă în apariţia fracturilor. Fractura de fragilitate este
definită ca fractură consecutivă unui traumatism care în condiţiile unui os sănătos nu
s-ar solda cu fractura sau a carui intensitate nu o depăşeşte pe cea a unui traumatism
prin cădere din poziţia bipedă.
Pentru femeile la menopauză probabilitatea pentru întreaga viaţă de a face o
fractură la unul dintre aceste sedii este de 40% sau mai mult în ţările dezvoltate,
apropiindu-se de cifrele corespunzătoare probabilităţii de boală cardio-vasculară şi
depăşind cu mult cancerul de sân.
Știai că?
Deşi este mai frecventă la sexul feminin, bărbaţii pot fi şi ei afectaţi. Astfel, o treime
din fracturile de şold apar la bărbaţi, iar mortalitatea este mai mare decât la femei.
Prevenirea acestora este foarte importantă.
Cum se manifestă osteoporoza?
Sediile obişnuite ale fracturilor osteoporotice sunt: coloana vertebrală, şoldul,
radiusul distal, humerusul proximal.
Un semnal de alarmă care ajută la diagnosticarea osteoporozei este schimbarea
posturii. Este posibil ca primele fracturi să fie de fapt reprezentate de tasări vertebrale
și, în acest caz, poate fi vorba de „banala” scădere în înălţime.
Fracturile osteoporotice sunt o cauză majoră de morbiditate în populaţie.
Fracturile de şold determină durere acută şi impotenţa functională, conduc la
spitalizare, recuperarea fiind lentă şi reabilitarea adesea incompletă, cu creşterea
numărului de persoane instituţionalizate. Fracturile vertebrale induc şi ele durere
acută şi impotenţă funcţională, dar pot să apară şi fără simptome majore. Fracturile
vertebrale cresc riscul pentru fracturilor ulterioare, dizabilitatea consecutivă crescând
odată cu numărul fracturilor. Fracturile de radius distal induc durere acută şi
impotenţă funcţională, dar în mod obişnuit recuperarea este completă.
Osteoporoza şi fracturile osteoporotice se asociază cu creşterea mortalităţii (cu
excepţia fracturilor de radius) şi sunt o cauză majoră de dizabilitate şi de scădere a
calităţii vieţii.
Cine ar trebui sa facă un test pentru depistarea osteoporozei?
- femei cu vârsta peste 65 de ani
- bărbați cu vârsta peste 70 ani
- persoanele subponderale (IMC <18,5 kg/m 2 )
- fractura apărută spontan sau la un traumatism minor, la vârsta >50 ani
- persoane cu rude de gradul I cu fractura de șold
- persoanele care fumează
- persoane diagnosticate cu - poliartrita reumatoida, diabet zaharat tip 1,
hipertiroidism, hipogonadism, menopauza sub 40 ani, malnutriție, malabsorbție, boli
hepatice cronice, cancer mamar, cancer de prostată
- persoanele care fac tratament cu Prednison > 5 mg/zi de peste 3 luni
Etiologie şi factori de risc
Osteoporoza primarã:
- de vârstã (osteoporoza senilã, de involuţie)
- juvenilã
- idiopaticã a adultului tânãr
Osteoporoza secundarã:
Endocrinopatii:
Deficit de hormoni estrogeni:
- insuficienţa ovarianã prin afecţiuni ale gonadei feminine (primara):
- postmenopauzã (climacteriul feminin)
- afecţiuni ovariene: ovarectomia bilateralã, iradierea ovarelor,
infecţii (TBC), ovarita autoimunã, sdr Turner, menop precoce
- insuficienţa ovarianã prin afecţiuni H-h (amenoree hipotalamicã, anorexie)
(secundara)
Deficit de hormoni androgeni:
- insuficienţa testicularã prin afecţiuni ale gonadei masculine:
- andropauza (climacteriul masculin)
- afecţiuni testiculare: îndepãrtarea chirurgicalã a testiculelor,
iradierea testiculilor, chimioterapia citostaticã, infecţii bilaterale
- insuficienţa testicularã prin afecţiuni H-h (secundara)
Hiperprolactinemie
Hiperparatiroidismul primar/secundar
Exces de hormoni tiroidieni
Exces de hormoni glucocorticoizi (sdr Cushing endogen/iatrogen)
Deficit de GH/IGF-1
DZ insulino-dependent (deficit de insulinã)
Boli digestive/de nutriţie*:
- intoleranţã la lactozã
- rezecţia gastricã
- sindrom de malabsorbţie: sprue intestinal, boala Crohn, by-pass intestinal,
pancreatita cronicã
- icter obstructiv, cirozã biliarã
- aport insuficient în calciu, vitamina D, C
- anemia pernicioasã
- nutriţia parenteralã
* afecţiuni care, prin absorbţia inadecvatã de vit D, asociazã la pierderea de masã
osoasã osteomalacia
Afecţiuni hematologice:
- mielom multiplu
- mastocitozã sistemicã
- leucemii
- limfoame
Afecţiuni ale metabolismului colagenului:
- osteogeneza imperfecã
- sindrom Marfan
- sindrom Ehlers-Danlos
- homocistenurie
Boli inflamatorii:
- artrita reumatoidã
- spondilitã anchilozantã
- fibroza chisticã
Medicamente:
- glucocorticoizi
- agonişti de gonadoliberinã (LHRH)
- hormoni tiroidieni
- chimioterapice -> insuf gonadica
- ciclosporinã
- metotrexat
- administrarea cronicã de heparinã
- anticonvulsivante de termen lung (defenilhidantoinã)
- IPP
- inhibitori selectivi ai recaptãrii serotoninei
- inhibitori de aromataza (anastrozol) – cc mamar
- antiandrogenice (flutamida) – cc prostatic
Alte cauze:
- imobilizare
- etilism
- radioterapia
Diagnosticul osteoporozei
- Contextul clinic şi fracturile de fragilitate
- Densitometrie osoasă prin dubla absorbtiometrie cu raze X (DXA) este tehnica
standard în evaluarea densității minerale osoase şi în monitorizarea riscului de
fracturã. Se efectuează la nivelul coloanei lombare (în incidenţa antero posterioară)
sau/şi şold (locurile diagnostice sunt numai colul femural şi/sau soldul total).
Diagnosticul densitometric se bazează pe valoarea cea mai mică a scorului T la
nivelul coloanei lombare, colului femural şi soldului total.
- Radiografii osoase (în primul rând coloana vertebrală) pentru a depista fracturile
de fragilitate.
- Densitometria osoasă cu ultrasunete nu trebuie substituită metodei DXA,
deoarece nu are valoare diagnostică.
Osteodensitometria prin absorbţiometrie dualã cu raze X (DXA):
- mãsoarã DMO ce corespunde cantitãţii de hidroxiapatitã/unitate de suprafaţã a
matricei organice osoase
- exprimarea rezultatelor:
BMD (g/cm²) = BMC/aria mãsuratã
- regiunile de interes:
- coloana vertebrala în incidenţã A-P şi L
- col femural şi şold total
- radius distal (în condiţii particulare: când coloana vertebrala şi şoldul nu pot fi
mãsurate/interpretate, afecţiuni degenerative ale coloanei vertebrale, tasãri vertebrale
afectând minim 3 vertebre, atroplastia şoldului, HPTH, obezitate)
- scheletul integral
- avantaje: grad scăzut de iradiere, ce permite efectuarea unor mãsurãtori repetate (6
luni-1 an) cu scopul monitorizãrii ratei de pierdere osoasã şi a efectului medicaţiei
specifice; prezintã valoarea predictivã a riscului de fracturã (fiecare DS < -2,5 DS se
însoţeşte cu dublarea riscului de fracturã de şold)
- dezavantaje: metoda nu permite evaluarea diferenţiatã a compartimentului trabecular
sau cortical
- încadrarea diagnosticã a DMO conform OMS se face în raport cu scorul T la nivelul
coloanei vertebrale L1-L4, a colului femural şi a şoldului total, astfel:
DMO normalã |
Scor T ≥ -1 DS faţã de adultul tânãr de aceeaşi rasã şi sex |
Osteopenie (o stare a scheletului) |
Scor T cuprins între -1 DS şi -2,5 DS faţã de adultul tânãr de aceeaşi rasã şi sex |
Osteoporozã |
Scor T ≤ -2,5 DS faţã de adultul tânãr de aceeaşi rasã şi sex |
Osteoporozã severã |
Asocierea la criteriile anterioare a unei fracturi de tip osteoporotic |
- scorul T este aplicabil femeilor în postmenopauzã/perimenopauzã şi bãrbaţilor ≥ 50
ani
- pentru femeile în premenopauzã (≥ 20 ani) şi bãrbaţii cu vârsta între 20 şi 50 ani, dg de osteoporozã se stabileşte pe baza unui scor Z ≤ -2 DS în prezenţa factorilor clinici
de risc sau a cauzelor secundare de osteoporozã
- pentru copii şi adolescenţi, DXA se efectueazã la nivelul coloanei vertebrale şi a
întregului corp, cu excepţia capului (exprimatã sub forma BMC sau aBMD), iar
diagnosticul de osteoporozã se stabileşte pe baza unui scor Z ≤ -2 DS ajustat pentru
vârstã, sex şi talie în asociere cu un istoric clinic de:
- fracturã a oaselor lungi ale membrelor inferioare
- fracturã vertebralã de compresiune
- ≥ 2 fracturi ale oaselor lungi ale membrelor superioare
Tratamentul osteoporozei
Condiţiile generale de viaţã
constau în:
- evitarea fumatului şi a consumului excesiv de alcool şi cafea
- dietã echilibratã, cu un aport corespunzãtor de Ca, vitamina D şi proteine
- expunerea minim 15 minute/zi la soare, pentru sintetizarea vitamina D, sub efectul RUV
- efectuare de exerciţii aerobice de tip “weight-bearing” (mersul pe jos 20 minute
de 3 ori pe sãpt), a exerciţiilor aerobice cu impact redus (înot, ciclism) şi a
stretchingului + exerciţiile de reeducare posturalã, de menţinere a echilibrului sau
de coordonare, care duc la creșterea forţei musculare și scăderea riscului de cãdere
şi implicit de fracturã
- adoptarea unei posturii corecte, cu evitarea poziţiilor statice lordozante sau
cifozante prelungite; învãţarea ridicãrii corecte a unei greutãţi în ideea protejãrii
coloanei vertebrale
- educarea pacienţilor privind riscul de cãdere şi fracturã (programe individualizate
de creștere a stabilitãţii şi a forţei musculare)
- prevenirea fracturilor prin influenţarea riscului de cãdere, datorat hipotoniei
musculare, deficienţelor de coordonare şi echilibru, tulburãrilor de vedere,
confuziei şi consumului de medicamente ce au ca efect secundar hipotensiunii
arteriale sau alterarea simţului senzorial.
- ochelari, cârje, lumina bună, rearanjarea mobile, evitarea sedativelor și a
medicamentelor ce au ca efect secundar hipotensiunea arterială.
Tratamentul farmacologic se face la recomandarea medicului specialist
endocrinolog sau reumatolog, cu medicamente antiresorbtive osoase şi/sau de stimulare a osteogenezei.
Criterii de iniţiere a tratamentului
- Paciente cu osteoporoză – scor T mai mic sau egal cu -2,5 DS, la coloană sau şold
- Paciente cu fractură de fragilitate (şold, vertebra, humerus, bazin, antebraţ) şi scor
T mai mic sau egal cu -2 DS
- Paciente cu scor T mai mic sau egal cu -2 DS in tratament cortizonic cronic (peste
5 mg prednisolon/zi sau corticosteroizi echivalenţi şi durată peste 3 luni)
- Paciente cu osteoporoză severă pentru unele medicamente. Pentru a indica peptide
derivate de PTH este necesar un scor T mai mic sau egal cu -2,5 DS, la coloană sau
şold şi cel puţin o fractură de fragilitate vertebrală moderat-severă.